Expoziția Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare arată cursivitatea în creația pictorului și în afirmațiile artistice pe care le face prin intermediul lucrărilor, precum și o purtare de grijă pentru ceea ce el apreciază. Prezent în lumea în care trăiește, observator al lucrurilor și aspectelor din jur, Ștefan Câlția este conștient de puterea comunicării, iar selecția obiectelor cu care se înconjoară e dovada unei intervenții active.

Fiecare obiect este purtătorul unor realități, uneori deja dispărute, alteori pe cale de dispariție, pe care Ștefan Câlția le protejează și le conservă în spațiul de lucru și în cel privat. Sursele obiectelor sunt diverse, însă toate vorbesc despre firesc, normalitate, tactilitate, materialitate, lumină, formă și estetică.

Nu există nicio distanță între lucrare și obiect, ele vorbind despre același lucru pe care artistul îl transmite. Astfel, găsim în egală măsură elemente ce țin de peisajul transilvănean, de mentalitatea și valorile satului, dar și a spațiului urban, ca recuperare și timp istoric, precum și elemente ce țin de spațiul levantin și bizantin.

Așezarea obiectelor în spațiul muzeal, alături de lucrări, fără o legătură imediată cu acestea, invită la reflecție și conversație, naște curiozități și propuneri de legături. Aceste legături sunt cu atât mai mult formate de Întâlnirile audio, înregistrările prin care artistul prezintă obiectele din perspectivă strict personală. Prin prisma a ceea ce obiectele reprezintă, întâlnirea pictorului cu ele generează descoperirea unor valori intrinseci, dar și atribuirea de noi valori, fie că vorbim de cele artistice, culturale, morale ori sociale.

Ștefan Câlția. Obiecte grătioare arată felul în care obiectul devine mediator în procesul creativ în aceeași măsură în care arta și artistul sunt mediatori între obiect și lucrare. Lucrările și obiectele din expoziție comunică prin intermediul lui Ștefan Câlția. Artistul, custode al lumilor pe care le ocrotește, transpune, în lucrări, valorile acestor lumi. La rândul lor, obiectele au valori prin prisma înțelesurilor și simbolurilor pe care artistul le oferă, în aceeași măsură în care artistul își construiește afirmațiile artistice prin intermediul obiectelor.